B fura de la A o suma de bani. A ii cere in repetate randuri restiutuirea. Prin convorbiri cordiale pentru remedierea situatiei. B raspunde afirmativ initial, apoi amana restituirea sumei pentru o data ulterioara, apoi refuza restituirea. Dupa circa 1 luna A in prezenta a 2 persoane afla ca B este intr-un local. Merge cu cele 2 persoane ca sa vorbeasca cu B despre restituire. Acolo lucrurile degenereaza in sensul ca una din cele 2 persoane insotitoare devine violenta fizic fata de B, solocitand restituirea sumei de bani pentru A, desi nu fusese indemnata sa faca acest lucru. Ulterior, dupa alte 2 zile , A se intereseaza de B printr-o terta persoana daca acesta se afla in localitate. Terta persoana amentinta telefonic pe B pentru restituirea sumei de bani catre A, desi nu fusese indemnata de A spre acesta fapta. Mentionez ca A nu a avut scop comun cu faptele celor ce au amenintat si vatamat pe B. Procurorul a retinut ca A se face vinovat de instigare la santaj si i s-a dat mandat de arest preventiv pe 30 de zile.

Intrebari pentru avocat ( Cluj )

1. Cererea de restituire a lui A catre B a sumei furate poate constitui un folos injust rezultat din infractiunea de santaj? Se incadreaza la „a da”? Sau se ia in considerare doar modul injust de obtinere a datoriei?
2. A are vreo legatura cu faptele savarsite de persoanele solicitate ca martor, respectiv sa se intereseze de prezenta lui B in localitate? Aici mentionez ca initial doar acestea au fost acuzate pentru vatamare si amenintare de catre B, iar procurorul, ulterior a schimbat incadrarea in santaj .