Am avut bafta sa ma nasc dintr-o mama unguroaica si tata roman, adica mai pe scurt 100% ardelean. Clujul mi-a fost leagan de mic copil, aici am facut primi pasi, gradinita, liceul si facultatea. O vreme a fost ok, nu discutau prietenii despre unguri si romani, moldoveni si despre cum se scrie corect numele craiului Mátyás. A trebuit sa ajung la 30 de ani ca a descopar ca exista si astfel de discutii, dar nu la mine in Cluj, ci la Medias la niste neamuri. Am mers sa bem un vinars si sa mai stam de vorba, iar de la un pahar la politica nu-i mare distanta.
Din gandurile lui András Nistor, un ardelean neaos din Cluj Napoca
Nu stiu cum am avut eu ghinionul sa nu ma calesc in lupta asta dintre romani si maghiari, poate pentru ca am vorbit la perfectie ambele limbi si am reusit sa ma inteleg cu ambele „tabere”? Acum am ajuns sa constat ca in functie de ce „istorie” prefer sunt ba ungur, ba roman, niciodata nu-s considerat pur si simplu un ardelean neaos. Asa ca am sa va zic ceva, legat evident de specialitatea mea, medicina – daca este sa ne luam dupa ADN, nu mai suntem de mult nici unguri nici romani, ci un fel de amestecatura de neamuri. Evident ca nu o sa ma creada nimeni, pentru ca nu prea convine nimanui ideea.
Acum fiecare vrea sa-si arate muschii, dar va zic eu ca suntem in postura in care rade ciob de oala sparta, indiferent cine alege sa fie oala ( sper c anu de noapte! 🙂 ). Noi ne mandrim ca suntem ardeleni, iar asta e bine. Numai sa nu incercam sa ducem iar istoria in Evul Mediu, sincer sa fiu nu mai vreau sa traisesc acele vremuri. Imi place sa traiesc in pace, sa nu ma gandesc daca vecinul meu e roman sau ungur, sa pot vorbi in limba care mi-e mai aproape de suflet, sa fiu mandru ca stiu si germana, dar si engleza si franceza. Parca asa mi-e mai bine, tie nu?
